Ea vine de la moară;
Şi jos în ulicioară
Punându-şi sacul, uite
Nu-l poate ridica.
- "Ţi-l duc eu! - "Cum? - "Pe plată!
Iar ea, cuminte fată,
Se şi-nvoieşte-ngraba.
De ce-ar şi zice nu?
Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jumătate
Cer plata, trei săruturi.
Dar uite, felul ei:
Stă-n drum şi socoteste,
Şi-mi spune câte toate,
Că-s scump, că ea nu poate,
Că prea sunt multe trei!
Cu două se-nvoieşte,
Iar unul mi-l plăteşte,
Cu altul să-mi rămâna
Datoare pe seara.
Dar n-am să-l văd nicioadata!
Şi iată-mă, săracul,
Să-i duc o poşta sacul
Pe un singur sărut!
Sper ca este bine!
