Strofa supusa decriptării dezvăluie cu gratie o pluralitate de sensuri. Sentimentele pe care le evoca sunt reprezentate de nostalgie si melancolie. Strofa prezintă suav dorința regăsirii purității sufletești (candoarea) intr-un decor natural, având ca și dirijori iarba (element natural, terestru) și timpul (dimensiune mistica). Răsunetul pe fundalul căruia inima își revarsă incarcatura, reprezintă o posibila speranța rămasă.
Pot conchide ca, strofa supusa analizei reliefează un univers de înțelesuri profunde.
