Primavara da foc naturii,
In varf de cristale tulpinii,
Dar si miresme ireale,
Cum ai putea sa nu-i iubesti?
I-am adunat cu mâini avare,
Ce în inimi se pătrunde,
Umplându-mi bratele de floare,
Învăpăiată şi plăpândă,
Prsonalitatea invaluitoare a unei flori tindă sa privească in noi si m-am intors intr-un tarziu atat de singur si pustiu.
Dar cand acasa am incercat sa-i strang intr-un aprins buchet toti trandafirii mei s-au scuturat ca niste lacrimi pe parchet.
