Salut !
Părțile secundare de propoziție - Atributul
I. Definiție: Atributul este partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un înlocuitor al lui.
II. Întrebările la care răspunde atributul sunt:
- care ?
- ce fel de ?
- al, ai, a, ale cui ?
- câți ?
- câte ?
Ținând seama de părțile de vorbire prin care se exprimă, poate fi:
a) atribut adjectival, exprimat prin:
- adjectiv propriu zis: fată înaltă;
- adjectiv provenit din verb la participiu sau gerunziu: copaci înfloriți, coșuri fumegânde;
- numeral având valoare adjectivală: locul al doilea;
- adjectiv pronominal: această câmpie;
b) atribut substantival, exprimat prin:
- atribut genitival = exprimat prin substantiv comun sau propriu în cazul genitiv: cărțile lui Mădălin;
- atribut substantival prepozițional = exprimat prin substantiv la cazul acuzativ precedat de propoziție: drumul spre oraș;
- apoziția = o regulă în care se explică că un substantiv sau un pronume aflat în cazul nominativ se scrie între virgule: Ionuț, prietenul meu, este cel mai bun din clasă;
c) atribut pronominal, exprimat prin:
- pronume personal: Mama lui este manager;
- pronume reflexiv: Lauda de sine nu miroase a bine;
- pronume posesiv: Părerea alor mei contează foarte mult;
- pronume demonstrativ: Plecarea acestora m-a afectat;
- pronume relativ: Părinții, ai căror copii nu învață, sunt supărați;
- pronume interogativ: Vorba cui te-a neliniștit ?;
- pronume nehotărât: Buc.uria altora e mare;
- pronume negativ: Răspunsul niciunuia n-a fost bun;
d) atribut verbal, exprimat prin:
- verb la modul infinitiv: Plăcerea de a călători este mare;
- verb la modul supin: Mașina de cusut este a bunicii;
- verb la gerunziu: Aripile fâlfâind se auzeau de zor;
e) atribut adverbial, exprimat prin:
- adverb: Ziarul de azi aduce veștile noi;
- locuțiune adverbială: Învățatul cu de-a sila nu are rezultate mulțumitoare;
