1. Duminică, zi de vară aurie ca zâmbet curat de copil. Duminică, zi de odihnă cu răsuflări profunde într-un cuptor de amintiri. Privesc din răcoarea camerei liniştea verii şi frumuseţea sa. Mi-aduc aminte de lecţia cu Jurjac. Ce mult m-a impresionat! Dragostea sunetului lui Jurjau s-a răsfrâns mai târziu în întreaga sa muncă.
Doamne, cât de năvalnică, mirobolantă, incomensurabilă aşezare a sunetului pe foi imaculate, foi nemuritoare.
Har şi dar, dar şi har într-un om cu nume de alint, Jurjac, într-un om, pe numele său George Enescu, ce a păşit în eternitate.
2. Sunetele
firii
DOrinţa
aşteaptă-n tăcere
REgatul răsună de dor
MI-e dat să trăiesc neputinţă
FAptură ascunsă în dor.
SOLfegiul mi-e greu,
peste fire!
LA tine mi-e gândul mereu
SImt cum încet a mea fire
DOminată-i de dor.
