Rezuma textul dat.
Vuietul Padurii crescu dintr-odata inalt si nelamurit in jurul lor. Cine stie cati alti baieti , alti magarusi si alti manji de vant cantau in momentul acela in alte colturi ale Padurii , mai departate, ori mai apropiate ... Vocile lor nu se puteau distinge , fiecare in parte, si astfel se amestecau cu toatele in acelasi murmur , fara inceput si fara sfarsit, ce se ridica de peste tot si de nicaieri .
- Mai , sa fie ! Eu nu stiu ce se-ntampla , ori ce nu se-ntampla , dar cred ca noi am fost pe-aici ... Am mai trecut pe cararea asta !... - spuse dupa o vreme Nasturel.
-Vezi-ti de treaba , Nasturel , cum sa mai fi trecut ? De cand am intrat in Padure noi am mers tot inainte si-atat ! - ii raspunse Magarusul .
Dar Nasturel nu se lasa :
- Vrei tu sa ma contazici , Magarusule , dar eu iti spun ca am mai trecut! Uite , n-am mai vazut noi bradul ala din fata noastra , inalt pana la cer, inainte de a intra in Poiana unde ne-am odihnit sub palcul de stejari ?
Baiatul interveni si el in discutie :
- Ti se pare tie Nasturel . In Padure toti brazii sunt la fel . Manzul de vant insa fu de partea lui Nasturel :
- Bine , bine daca in Padure toti brazii sunt la fel , atunci de ce si piatra asta , pe care m-am odihnit eu mai inainte de a intra in Poiana , este aceeasi ?
- Dar esti sigur ca este aceeasi , Manzule ? - il intreba serios Baiatul .
- Sunt ! - raspunse cu hotarare Manzul , si de emotie se transforma intr-o panza de ceata subtire , care disparu printre lastarisurile Padurii .
- Si-a gasit cine sa vorbeasca ! zambii cu inteles baiatul . Tocmai el , care e cel mai putin sigur pe sine ! Acum cine stie cand o sa se mai adunede prin racataniile Padurii ! urgent pls