Jucariile din pod
Intr-o zi m-am gandit sa ma plimb prin casa , din intamplare vad o scara si urc pe ea tot mai sus , o usita se deschide. Era intuneric , dar nu imi era frica , aveam mare curaj chiar daca eram mic . Ma uitam prin lucrurile din pod,dar din departare se vede o umbra care m-a speriat, era cornul vechi de suflat al tatei.Imi continui drumul prin pod ,zaresc o cutie in colt plina cu jucarii , le privesc cu mare bucurie nu am mai vazut atatea jucarii . La fundul cutiei se afla un ursulet de plus putin prafuit si fara un ochi , as fi rugat-o pe mama sa-l coase, dar am lasat asa. Il luasem in brate si il stergeam putin de praf , incercam sa-l repar, dar nu prea reuseam , imi era tot mai greu .Acolo erau multe jucarii frumoase , dar nici unul nu era ca acest ursulet, era rupt dar nu prea imi pasa.Eram cel mai fericit , in sfarsit imi gasisem un prieten, chiar daca nu era uman, eu tot il iubeam, era acest ursulet care imi dadea motiv sa traiesc, avea ceva special . Jucariile celalalte erau si ele frumoase,dar nu ca aceasta. Incetu cu incetu am pus cutia cu jucarii la loc si am luat doar ursuletul care imi era foarte drag , am coborat usor pe scara si am plecat sa ma joc cu ursuletul afara in gradina . A fost totul minunat si asa o sa fie mereu...
