alcatuieste o continuare a fragmentului urmator in maximum 10-12 randuri : Bunicul nu mai trage de mult din lulea , dar n-a aruncat-o . O tine pe o etajera impreuna cu un ceas cu multe capace , cu o scoica de forma unei urechi de urias , cu o catarama galbena , cu o potcoava de argint , si cu alte obiecte ciudate , vechi , rare , de care bunicul nu poate sa se desparta. Pe cele din metal le curata de rugina , iar pe cele din lemn , ori de os , le lustruieste cu o carpa moale de plus . Toate ii aduc aminte

de cate ceva . Lualeaua din radacina de trandafir , drept in fata , are sapat chipul unui marinar incruntat , barbos , si cu luleaua in gura . Cum etajera cu amintirile bunicului nu-i desparte de masa la care Madalina isi face lectiile , de multe ori in fata se uita la marinarul de pe lulea . Intr-o seara tarzie de toamna , Madalina baga de seama ca din luleaua bunicului se ridica un fir de fum albastru , subtire ca o ata . Fumul incepusa deseneze in aer horbote si ghirlande de flori , care dupa ce se

suceau , se prefaceau in alceva . Mirata , fata se apropie de lulea , si atunci auzi un glas : - esti gata ? ... Plecam pe mare ! Madalina ramase descumpanita o clipa , dar vazand ingrijorarea de pe chipul marinarului il intreba : - Ce s-a intamplat ?- Uraganul ! Uraganul isi face de cap . Il auzi ? Si Madalina auzi intr-adevar urletul furtunii . Luleaua bunicului se prefaceau in corabie , marinarul trecu la carma si Madalina se urca repede pe o scara de franghie , apoi cobori in mijlocul vasului care si


alcatuieste o continuare a fragmentului urmator in maximum 10-12 randuri : Bunicul nu mai trage de mult din lulea , dar n-a aruncat-o . O tine pe o etajera impreuna cu un ceas cu multe capace , cu o scoica de forma unei urechi de urias , cu o catarama galbena , cu o potcoava de argint , si cu alte obiecte ciudate , vechi , rare , de care bunicul nu poate sa se desparta. Pe cele din metal le curata de rugina , iar pe cele din lemn , ori de os , le lustruieste cu o carpa moale de plus . Toate ii aduc aminte

de cate ceva . Lualeaua din radacina de trandafir , drept in fata , are sapat chipul unui marinar incruntat , barbos , si cu luleaua in gura . Cum etajera cu amintirile bunicului nu-i desparte de masa la care Madalina isi face lectiile , de multe ori in fata se uita la marinarul de pe lulea . Intr-o seara tarzie de toamna , Madalina baga de seama ca din luleaua bunicului se ridica un fir de fum albastru , subtire ca o ata . Fumul incepusa deseneze in aer horbote si ghirlande de flori , care dupa ce se

suceau , se prefaceau in alceva . Mirata , fata se apropie de lulea , si atunci auzi un glas : - esti gata ? ... Plecam pe mare ! Madalina ramase descumpanita o clipa , dar vazand ingrijorarea de pe chipul marinarului il intreba : - Ce s-a intamplat ?- Uraganul ! Uraganul isi face de cap . Il auzi ? Si Madalina auzi intr-adevar urletul furtunii . Luleaua bunicului se prefaceau in corabie , marinarul trecu la carma si Madalina se urca repede pe o scara de franghie , apoi cobori in mijlocul vasului care si

incepuse sa se legene din pricina valurilor ...
dau coronita  si acest fragment este din textul  luleaua bunicului de Calin Gruia