SĂ FACEM CUNOŞTINŢĂ CU PERSONAJELE! Poveste cu un copil şi un peştişor argintiu după Ada Teodorescu GU 4 1. Längă marea albastră, acolo unde apa lasă pe nisipul plajel scoici sidefi si alge obosite, locula cândva un baietel cu mama lui, In privirea copilului se ghicea o durere ascunsa. Singurul lui prieten adevarat era un pestisor argintiu care venea lângă el in diminetile stra - Ce se întâmpla cu tine, prietene? il intreba pestisorul argintiu Baiatul nu-i răspundea şi tăcerea se aşterea lar peste intinderi. Intr-una din zile, pestisorul se hotări să afle adevărul cu orice pret Se apropie de băiat şi-l rugă spună ce il främântă atât de mult, dacă până şi marea şi cerul simt durerea inimii lui f krurile să fie altfel şi de aceea nu voia s3-1 mai amărască cu necazurile lui. Balatul nu se indoise de prietenia pestisorului, dar ştia că nu poate face ca -Dar cerul şi marea ştiu de necarul tau! De ce nu le ceri ajutor? il intrebă pestisorul. - Oamenii trebuie să se ajute singuri. Pestisorul nu intelegea. In lumea lui lucrurile se petrec altfel. Marea le vine in ajutor, le scoate in cale pestera, o alga, un coral. Mereu se găseşte ceva care să-i ajute. -Voi singuri vă veniti în ajutor. Atenția și agerimea sunt bunil voştri prieteni. Marca vă dă numai lejul să vă aparati. In privirea baiatului se aprinse o luminitä. Ti mărturisi pestisorulul că se främänta cum să ajungă în mpărăția mării, dar nu putea trăil nici măcar câteva minute in apă. Deodată, pestisorul se intoarse grăbit spre larg si, inghitit de spuma alba, se pierdu in adancuri, B.Siatul mase trist că nu mai are cul să spună taina ce li ardea sufletul. Trecură zilele si copilul nu se mai arată la țărmul mării. Într-un târziu, peştişorul il zäri. Atunci, ochii otunzi sclipiră de bucurie şi-i spuse minunata veste: -Marea ţi-a dat îngăduinţa să intri in Impărăția eil -Marea? Al vorbit cu Marea? Și ce l-ai spus?/ Pestisorul ii spusese mării despre singura dorinţă a prietenului său. Induioșată, aceasta a Ingaduit atului să pătrundă în adâncuri şi să respire ca in aer, timp de o săptămână. Atunci află peştisorul povestea bálatului. Tatăl lui se pierduse într-o incercare cumplità. Doborâtă de huncă, griji şi nevoi, mama sa căzuse la pat. Când nu mai era nicio speranţă, apăru o zánă frumoasă, dar u privirea rece, care i-a spus că mama lul ar putea fi salvată numai dacă Floarea roşie de mărgean din dâncul mării ar ajunge in mâna zânel, doar în mâna ei şi nu a altcuiva. Cand il povesti de cererea zinei, mama i spuse că pentru nimic în lume nu trebuie să îndeplinească porunca acesteia. Ca s-o liniştească, ietelul încuviinta, însă nu renuntă nicio clipă la gândul de a aduce Floarea. I Acum, când ştia de ce-şi primejduleşte băiatul viata, peştişorul se arată şi mal bucuros s3 il ajute. Pregăti o trăsură, o fostă cochilie de melc trasă de cei mai ageri căluți-de-mare, care il vor purta pe băiat nde li doreşte inima. Abia apucă să urce în vehicul, că acesta pomni ca vijelia. După un timp, zguduituri puternice oprirà cochilia. Tentacule hräpårete o inconjurară şi totul părea perdut. Era caracatital Un monstru respingător, mai mult brate decât trup. Ventuale se lipeau cu zgomot VĂ ROG VREAU ,ADJECTIVE,,GENUL,,,NUMĂRUL,,,
