bine că în sufletul fratelui mai mare nu se petrecea nimic analog cu bucuria la citirea veştilor despre succesul de bravură al răspopitului." (I. L. Caragiale, În vreme de război) Furnica îşi face casă, agoniseşte, trăiesc mii la un loc; furnica, dacă ar fi de o sută de ori mai mare, i-ar fi destulă mintea pe care o are acum, în vreme ce atâtea dobitoace, mari cât munţii, dacă ar fi de o sută de ori mai mici, nu le-ar ajunge mintea pe care o au cum sunt." (Emil Gârleanu, Cât un fir de neghină) - Altceva n-ai zărit? Ceva care să sugereze o construcție, o locuinţă? Mi s-a părut că s-ar afla ceva într-un luminiş, într-o poiană... Parc-am zărit un acoperiş, dar nu sunt sigur... - N-ar fi mai bine să mergem întâi acolo? Dacă n-ar fi fost într-un luminiş... Nu! Mai bine să mergem la început pe firul apei şi dacă nu găsim nimic... - Dar spui că ai văzut ceva acolo în poiană... - Gândeşte-te, Maria, acolo în poiană ar putea să fie o cabană, sau o locuinţă oarecare, şi atunci înseamnă că nu există niciun castel în părţile astea... S ww -Ai dreptate! Dacă au ajuns oamenii acolo, nu văd de ce n-ar fi descoperit castelul. Să lăsăm pentru la urmă această speranţă. Bine... Mergem pe firul apei!" (Constantin Chiriţă, Cireşartî Analizăm ​