6. Precizează, în două - trei enunţuri, o trăsătură morală a personajului Stanca, identificată în fragmentul de mai jos şi mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvenţă: - Odorul mamei, odorul mamei! îngână mama Stanca, legănând capul fetii pe peptul ei măluros şi mort. Sultănica sughiță. Pe umerii obrajilor îi joacă şi se schimbă două pete ca nişte nisfele de rumeneală. Privirile-i ascuțite, scăpate din umezeala ochilor, trec prin geamuri şi să îneacă în zarea zilei.."​