Am nevoie de rezumatul textului: A fost odată ca niciodată, chiar în mijlocul codruhui, un han în care traiau un hangin şi o hangită Într-o zi, hangial a găsit într-o poiană o fată frumoasă şi, după ce s-a statuit cu soţia sa, au hotărât s-o crească la fel ca pe copihal lor. Toţi drumeții care poposean la han o îndrăgeau pe fată şi se mirau de frumusetea ei neasemuită. O alintau, floarea cea frumoasă de la crâşma din codru". E drept că şi hangita era frumoasă, însă Florita o intrecea cu mult. Când a sosit vestea că împăratul va trece cu tot alaiul sau prin acele locuri, hanginl a scos din beci vinul cel mai bun, iar hangita s-a împodobit cu cele mai scumpe gåteli. Dar frumusetea ei pälea in fata Floritei care, chiar şi îmbrăcată în haine de rând, a cucerit pe loc inimile aleşilor oaspeţi. Din ziua aceea însă, invidia a început să o roadă pe hangiță, care o punea pe fată la muncile cele mai grele, în vreme ce ea se închidea într-o odaie şi întreba o oglindă fermecată: -Oare cine-i mai frumoasă, eu sau Florita? Iar oglinda îi răspunde mereu la fel, că Florița e cea mai frumoasă. Hangita n-a mai putut să rabde, aşa că a chemat-o la ea pe Baba-Cloanța, o cotoroanță care trăia undeva în adâncul codrului. S- au înțeles amândouă ca fata să fie dusă de cotoroanță în pădure, să-i scoată ochii şi s-o lase în voia sorții. Când Baba-Cloanța a văzut-o pe Florița, parcă nu-i venea să-i facă rău unei fete așa frumoase. Până la urmă, a dus-o în pădure, unde o căprioară le-a tăiat calea. Dar, când s-a uitat la Florița, căprioara a rămas țintuită în loc, deoarece farmecul fetei lua mințile oamenilor şi animalelor deopotrivă. Atunci cotoroanței i s-a făcut milă de fată, aşa că [...] a lăsat-o pe Florița să plece. Fata a mers ce a mers până când a ajuns într-un luminiş unde se înălța o casă, în fața căreia un cocoşat se chinuia să jumulească o pasăre, dar se vedea de la o poştă că nu prea se pricepe. Florița l-a întrebat ce căuta de unul singur în mijlocul pădurii. Cocoșatul i-a povestit că avea grijă de casa unor banditi care în acel moment erau duşi la furat şi s-a plâns că multe indura din partea acestora, căci nu le plăcea mâncarea, care ii ieşea ba prea sărată, ba prea piperată. - - Pleacă degrabă, fetițo! a mai sfătuit-o cocoșatul. Dacă hoţii te vor găsi aici, te vor ucide, căci sunt foarte răi! Însă Florița nu s-a speriat, ba chiar s-a apucat să deretice prin casă și să facă mâncare. La scurt timp, au apărut și cei doisprezece bandiți, lihniți de foame, iar cocoșatul a ascuns-o pe Florița sub pat. Banditii s-au mirat de curățenia din casă, apoi unul a gustat din friptura de porc, altul din cea de pui şi li s-au părut atât de gustoase, încât au început să se bată pe mâncare. - Nu vă mai certați! le-a strigat Florița ieşind din ascunzătoarea ei. Dacă de acum încolo vă purtaţi frumos şi nu mai mergeti la furat, vă voi găti în fiecare zi! Bandiții au rămas cu gura căscată, apoi s-au arătat bucuroşi să o primească pe Florita în casa lor, iar din acea zi nu s-au mai dus la furat.
