Era o zi sufocanta de vara.Un greier mititel se gandi sa mearga catre Taramul Verii Nesfarsite.Pana acolo era foarte departe.Trebuia sa mergi kilometri intregi.Se duse la prietenul sau, Guşatul.Acesta era un pasaroi colorat si foarte distrat. - Gusatule, fa-mi o favoare. - Ce fel de favoare? - Du-ma pe aripile tale pana pe Taramul Verii Nesfarsite. Zis si facut.Cand au ajuns nu le era a crede.Totul era colorat. Florile,pasarile si animalele se prinsera si incepura sa se joace hora.Greierul si Gusatul se prinsera si ei in hora.In mijlocul horei era astrul cerului,Soarele.Toti erau fermecati de stralucirea lui. Dupa terminarea horei, greierul îi propuse Gusatului sa ramana impreuna pe acest taram.Fiind de acord au ramas pe acel taram linistiti unde dainuia numai pacea si bucuria.