tata, sta în fericirea tuturor oamenilor! Şi Tasin îl întreba care era cea mai mare durere a oamenilor din partea locului. – Padişahul din Cetatea Verde şi Garla Neagra, spuse fara şovaiala Cadar. De cînd ma ştiu, în toata vremea slugile padişahului fura de sting, iar în primavara şi în toamna apele se umfla şi se revarsa peste maluri, acoperind campuri, tarand oameni şi înecand bordeie… Tasin lua o daula şi, batand în ea, aduna sfatul obştii. Povesti cum îl schimbase pe padişah în stana de piatra şi îi învaţa pe oameni sa faca un zagaz înalt, ca sa împiedice mania Garlei Negre. Iar oamenii se apucara de treaba şi, muncind fiecare pentru toţi, aflara fericirea. Atunci s-au nascut cele mai frumoase cantece. Cand dupa ani şi ani Cadar muri împacat, Tasin se întoarse cu Umie în adancurile marii, la Aişe cea albastra, şi acolo au ramas pana în ziua de azi. Daca te uiţi bine în nopţile cu luna, şi daca apa marii este limpede, se întampla sa-l vezi pe Tasin, care-şi împartaşeşte înţelepciunea fiinţelor care traiesc în mare. Dar fericirea a poposit pe pamant, şi pentru asta oamneii nu-l vor uita pe voinicul de piatra însufleţit de batranul Cadar. Nu, niciodata!
REZUMAT VA ROG FRUMOS SA ÎNCEAPA CU "ESTE VORBA DESPRE..." APOI CONTINUI VA ROG FRUMOS DAU 23-PUNCTAJ MAXIM!!!!
