TULUI! le a tex- a tex- 7 unu gica? iatul ce? atul, rins are 0- ui e Georgică HabarN-am dupa Angelica Lambru A fost odată un băieţel simpatic pe care il chema şi mutrişoara plină de pistrui. Chiar dacă era vesel ca o zi de Georgica HabarN am. Avea părul de culoarea morcovului primăvară, băiatul se simțea dispreţuit de tovarăşii lui de clasă. Asta il ingrijora foarte tare şi îl făcea să sufere. La scoala era punctual. Pentru că nu prea intelegea ce spunea învăţătorul, ori răspundea greşit, ori zicea HabarN -am!", colegii il porecliseră HabarN-am Nu-şi făcea bine temele, iar echipa in care juca pierdea mereu... Intr-o zi în care totul ii mersese pe dos, ca de obicei, iar colegii fi strigaseră de câteva ori HabarN-am! HabarN-am!, HabarN-am! " , Georgică n-a vrut să mai iasă în curtea școlii şi a rămas singur în clasă. Pentru întâia oará a plâns de ciudă, de ruşine, de invidie. „De ce nu sunt şi eu un băiat ca toți ceilalţi?" işi spunea printre lacrimi. Dacă intr-o zi aş răspunde bine la toate întrebările, dacă aş rezolva corect toate problemele, dacă m-ar felicita învăţătorul şi-ar câştiga echipa în care joc... " Lacrimile i s-au rostogolit şi au căzut pe carte. Atunci, s-a întâmplat ceva Din paginile ude, s-a auzit o voce suavǎ: neobişnuit. -Georgică, îţi dai seama că plângi cu râuri de lacrimi? Acestea sunt cu adevărat dorinţele tale? - Să plâng eu? Eu nu plâng niciodată! Despre ce dorinţe vorbeşti? Vocea i le repetă cuvânt cu cuvânt. Dintr-odată, cartea mâzgǎlită se transformi într-o fetiţă dulce. Vorbea cu o voce suavi ce părea ieşită dintr-un basm cu zâne Georgică nu contenea să se mire. De-acum, ţi se vor întâmpla multe lucruri neobişnuite, spuse fetiţa. - De ce te porţi aşa frumos cu mine? Te-am auzit plângând, te-am văzut suferind, ţi-am auzit dorinţele şi. Mă întorc în carte. Sunt la pagina cincisprezece. Dacă ai nevoie de mine, caută-mă! ... e destul! Hei, nu pleca! Cum să te caut dacă nu știu cine ești? -Mă găseşti la pagina cincisprezece, Georgică! În zilele următoare, s-a întâmplat ceva minunat. Georgica se tot ciupea de mână, fiindcă nu-i venea să creadă. Părinţii lui spuneau: „Cum e posibil ca fiul nostru să facă toate lucrurile bine?" Colegii se mândreau: „Cu Georgică în echipă, ne-am tea prezenta la campionatul de sfârşit de an. Sigur am lua pallar invatatorul se mira cel mai tare Georgică este nerecunoscut ! li ajută pe toţi, înţelege din prima cele mai complicate enunțuri şi-mi prezintă temele curate şi bine făcute. Georgică se umfla in pene ca un paun, de atâta mulţumire pe Dic intr-o zi, în care colegii scriseseră pe tabla Trăiască Georgica sue Tot!", s-a umflat mai mult ca niciodată. Atât de mult, incât Inceput så plutească, ridicându-se în aer ca un balon. A ieşit fereastră şi a dat de acoperişuri, păsări şi nori. De deasupra , vedea totul foarte bine, dar nu putea vorbi cu nimeni si nici nu auzea ce spuneau ceilalți. De frică, a început să plângă. Atunci , sa amintit de pagina cincisprezece, de fetiţa aceea dulce si încântătoare, care il ajutase atât de mult din ziua in care plänsese pentru prima oară. A strigat-o. Fetita a venit îndată. Georgică a rugat-o să îl ajute şi să nu mai dispară, promiţându-i cá va fi modest, sincer şi amabil cu tovarășii lui. Să vedem ce zice Cartea . Eu aş veni cu placere la tine in - clasă, i-a spus fetiţa, trăgându-l uşurel de mână, în jos... Georgică a început să se dezumfle şi să coboare. Pagina cincisprezece i se vårâse împăturită în buzunar. Ajuns cu picioarele pe pământ, a scos-o din buzunar şi i-a dat un pupic de mulțumire, Inchizând ochii şi punându-şi o ultimă dorinţă. Ghiciţi care? Când a intrat în clasă , toţi copiii stăteau cuminţi, în băncile lor , iar învăţătorul l-a întâmpinat zambind: Mergi la locul tău, Georgică ! De astăzi, vei avea o nouă colega de bancà. Contez pe tine că o vei ajuta să se integreze repede in colectivul clasei noastre . a Obsery stra Bafearà Gânduri din fotoliu cele dou Partea D P Part Scria Scrie a) un S b) c Recun a St CL b Acc de Po de Din povestea lui Georgică HabarN-am ar trebui să învățăm, copii, de slabiciunile noastre şi că merită să cerem ajutorul celor din jur, fie De multe ori, ajutorul ne vine din cărţi! -Deschide-mi repede cartea de poveşti la pagina cincisprezece - De ce? Nu-ţi pot îngădui să o zgârii cu gheruţa! -Deschide-o, te rog! Vreau să-mi pun urgent o dorinţă! Ce dorinţă? Nu cred că duci lipsă de nimic! Tare mi-ar plăcea să-i iau locul fetiței cu codiţe şi poveste! - - Eşti sigură că dorinţa nu îţi este deja îndeplinită? - Ce tot spui acolo? se răsteşte Snowie, obraznicuță. grijă unde laşi puiul fript, că tare ar mai mânca persona ze​