Zona deşerturilor și a semideşerturilor Fig. 148 Harta zonetornaton Amintește-ți particularitățile specifice ale climei tropicale de deşert. Această zonă naturală cuprinde vestul și centrul zonei climatice tropicale, iar în par- tea de sud a continentului ajunge până la litoralul Marelui Golf Australian. Vegetaţia este săracă, adaptată la condițiile climatice aride. În deşerturile de piatră lipsește aproape total vegetația, pe când deşerturile de nisip au o diversitate mai mare de specii. Arbuştii rari de eucalipt-pitic și acacii adună în jurul lor dune și barcane de nisip. Pe alocuri, apar pâlcuri de graminee cu frunze ascuțite și aspre din genul Spinifex (fig. 149), care au un rol important în reținerea nisipului. Fig. 149 Vegetaţie de Spinifex marsupiut ornitorincu Dintre lul-de-iarb foarte nu vană se î De asem iepurele- mărulu pagube Sa o ferti Zona conti clim (pâr diţi cu Semideşerturile înconjoară deşerturile din toate părţile, întinzându-se, la vest și sud, până la litora- lul continentului. Vegetația, aici, devine mai boga- tă. Arbuştii se întâlnesc mai des, pe alocuri formând desişuri numite scrub. Acestea sunt răspândite acolo unde apele freatice se găsesc la o adâncime relativ mică, ori de-a lungul creek-urilor. Din graminee se întâlnește, mai des, iarba-lui-Mitchell Deşerturile și semideşerturile adăpostesc relativ puține

specii de animale. Mai frecvent se întâlnesc reptilele, repre-

zentate prin diverse specii de şerpi (taipanul, vipera mortală)

și șopârle (varanul-de-nisip, varanul gigantic, şopârla gulerată

(fig. 150), molochul (fig. 151)) şi unele specii de rozătoare:

șobolanul marsupial, şoarecele marsupial etc. Rar se întâlnesc

diferite specii de canguri de talie mică şi struţul emu.

Fig. 15

nifice ale climei subecuatoriale.

Solurile specifice acestor zone sunt cele cenuşii de deşert
Zona savanelor
Amintește-ți particularitățite specifice ale climei subecuatoriale. spre nord şi est, semideserturile se transformă în savane

Jona savanelor

Treptat apare un covor jerbos compact, iar arborii și arbuştii formează cränguri răzlete sau apar, izolat, câte unul, Vegetaţia este adaptată la seceta de iarnă (iunie-august), astfel frunzele cad şi covorul ierbos se usucă, iar in anoti anotimpul umed de vară (decembrie-februarie) se dezvoltă o vegetație relativ bogată. Printre arborii specifici savanei australiene sunt diferite specii de eucalipt şi acacii. Pe alocuri crește copacul-iarbă (fig. 152) şi copacul-sticlă care are tulpina în formă de sticlă (fig. 153) (în care acesta îşi face rezerve de apă). Fauna, de asemenea, este relativ diversă. Cel mai frecvent

se întâlnesc: cangurul cenuşiu, cârtița marsupială, furnicarul

marsupial, vombatul. În apropierea râurilor mici se întâlneşte

MARRA TAMMAN

Fig. 151 Molochul

(Diavolul tepos)

mi tropicale de deşert.

LEGENDA

Buri variabil umede

iv musonice) me şi păduri-galer

şi arbuşti permanent

frunze tari

agerturi şi deserturi mixte

etejare verticală

Fig. 168 Harta zonelor naturale ale Australiei

Fig. 152 Copacul-iarbă

ornitorincul, iar în desişurile de arbuşti se adăposteşte echidna. Dintre păsări este răspândit struțul emu, cazuarul, papaga- lul-de-iarbă care aduce mari pagube culturilor agricole. Sunt foarte numeroase insectele, mai ales termitele şi furnicile. În sa- vană se întâlnește câinele dingo - unicul răpitor din Australia. De asemenea, în această zonă s-a răspândit în spațiul natural iepurele-de-casă, adus de colonizatorii europeni. Din cauza nu- mărului mic de răpitori, iepurii s-au înmulțit rapid, provocând pagube considerabile fermierilor locali.

Savanele se dezvoltă pe soluri roşii şi brune-roșietice cu

o fertilitate ridicată.
Zona pădurilor varianile umede

ocupă periferia de nord şi est a continentului, urcând în munţi, până la 700 m altitudine. Aici clima este subecuatorială, dar cu perioada uscată mai mică (până la 1-2 luni), comparativ cu savanele. Această climă con- diţionează creşterea speciilor de arbori veşnic verzi şi a celor cu frunze căzătoare. Deopotrivă cu eucaliptul și acacia cresc fagul sudic, palmierul, ficusul, bambusul, feriga arborescentă etc. Pe tulpinile arborilor se încolăcesc diverse specii de liane. Pădu- rile variabil umede cresc pe soluri roşii lateritice. Fauna în aceste păduri este foarte variată, reprezentată,

în primul rând, de specii arboricole cum sunt koala (fig. 154), veveriţa marsupială, cangurul arboricol (fig. 155). Frecvent se în- tâlnesc echidna și ornitorincul. Din lumea păsărilor se remarcă: pasărea-paradis, pasărea-liră, diferite specii de papagali.

Fig. 154 Koal

În sud-vestul Australiei, în regiunea cu climă subtropicală mediteraneeană, cresc păduri și arbuşti permanent verzi cu frunze tari. Diversele specii de eucalipt, copacul-iarbă și o va- rietate de arbuşti
​