Testul 30 Subiectul I 10 puncte din oficiu 70 de puncte Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate. TEXTUL 1 Într-o clipă, uitai tot dezgustul de maidanul Comorofcei. Luând-o pe una din aceste poteci, alergai vesel, cu brațele deschise, strigând: -- Ce frumos e aici! În momentul acela, auzii că cineva mă fluieră din spate. Mă întorsei: un om întins pe iarbă îmi făcea semn să mă apropii. Mă dusei la el. Era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani, gătit în straie de sărbătoare, luxos chiar, aş putea spune, un lux baroc şi popular. De statură atletică şi cu o înfăţişare impunătoare, omul stătea rezemat într-un cot şi îmi surâdea binevoitor. Fața lui, deformată din pricina obrajilor prea muschiuloși, avea o mulțime de urme de tăieturi lăsate de brici, sângerânde încă şi pansate cu foite de ţigară. Mustaţa o avea neagră şi tare răsucită: părul soios de unsoare parfumată si pieptănat mitocăneşte. Rămas în jiletcă, după ce-şi aruncase haina în iarbă, părea mândru de pieptarul şi manşetele vårgate cu galben şi alb, precum şi de vesta şi pantofii lui brodați cu fir şi lână multicoloră. Sub toraxul său herculean, era încins cu un brâu lat, de lână albă, din care ieşea mânerul unui cuțit vârât în teacă. Lângă el, o pălărie nouă şi un ciomag noduros, de com afumat. Dacă n-ar fi avut nişte ochi atât de cruzi şi o talie de bătăuş, neobişnuită, aş fi zis că aveam în fața mea unul din acei numeroşi muncitori din port, cărora li se spunea „vagonari" - crai, beţivani şi zurbagii, în toate zilele de sărbătoare. Nu ştiu pentru ce, cu toată aversiunea pe care o aveam de viața lor plină de ticăloșii, mă temeam mai puțin de oamenii aceștia, decât de câte-o puşlama care zvârlea bine cu piatra - şi mă simţeam atras de taina existenţei lor zbuciumate, fără ca până atunci să mă fi apropiat de ei. Mersei cu curaj spre omul care mă chema și-mi scosei pălăria. - Spune-mi, piciule, o să fii aşa de drăguț să-mi duci biletul ăsta la casa de colo? Şi fără să aştepte răspunsul meu, îmi arătă: Acolo, la stânga, a treia casă după colț: întrebi de Irina şi aştepţi să citească şi să răspundă: da sau nu. Atâta tot. Hai, du-te, băiatule, șterge-o! Alergai cu plăcere. [...] Scoase din buzunar o pungă de canava" cu ciucuri şi cu mărgele, din acele pe care le lucrează deținuții, şi-mi întinse un ban de aramă. - Mulțumesc, domnule, spusei eu, nu primesc. Mirat peste măsură, lăsă să-i cadă mâna cu gologanul. Nu primești? De ce? - - - Fiindcă mama mi-a spus că nu trebuie să primești nimic, atunci când faci un serviciu cuiva. Teste 295. Un rezumat text Pescarul Amin ​