Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos. (10 puncte)
Doctorul Taifun rămase încă o dată faţă în faţă cu el însuşi. Începu să se plimbe cu paşi precauți şi înăbuşiţi între soba din colţ şi uşa pe care o închisese Floreal. Mai venise de câteva ori în casa lui Vasilescu-Plopu, totdeauna ca medic gratuit şi pentru cazuri străine de cardiologie. Un sentiment penibil şi complex stăpânea cugetul savantului când se apropia fie în gând, fie în faptă de această casă de care îl legau patima şi ruşinea. Pătrunsese şi aici, în camera unde se plimba, chemat o dată de Floreal, bolnavă închipuită. Dar acum o privea pe îndelete întâia oară, cu toate detaliile ei. [...] Doctorul Taifun priveşte înăuntru, pe plaiurile sale intime, şi amestecă, în examenul său, o imensă satisfacție cu oarecare dojană, pe care, însă, n-ar primi-o din gura niciunui om de pe pământ. Semenii lui l-au făcut să fie sfios, sihastru şi întunecos, dar în dosul acestui gard, împletit de alții, el a ştiut să se consolideze într-un egoism masiv. A trăit prea mult pentru el. A adunat bani, celebritate şi o amabilă fățărnicie universală, izolată de oameni şi de umanitate.
