a) Umblând de colo până colo, cum umblă omul fără treabă, a intrat, către seară, pe gangul unui palat, s-a suit pe scări, pe unde se îmbulzea fel de fel de lume, şi a nimerit într-o sală mare. (I.L. Caragiale, Partea poetului)
b) Nu însă totdeauna lumea este tocmită după cum este scris şi este poruncă. (1. Slavici, Popa Tanda)
c) şi ţin minte şi cum biata Calița, care ţinea spițerie în Ulița Mare, stând în mijlocul drumului cu mâinile în şolduri, răcnea [...] și batjocorea cum îi venea la gură şi scuipa de departe în urma unui „cazac", care din fuga calului înfipsese suliţa în pânile ei de pe tejghea, înşirase pe ea vreo cinci-şase cum se înşiră mărgelele pe aţă şi tot în goana calului se făcuse nevăzut. (C. Hogaş, Amintiri)
