rie te te re Fe 2. Oaspeții primăverii de Vasile Alecsandri În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată, La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată! E cocostârcul tainic în lume călător, Al primăverii dulce iubit prevestitor. El vine, se înalță, în cercuri line zboară Şi, repede ca gândul, la cuibu-i se coboară; lar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit, Aleargă, sar în cale-i şi-i zic:,,Bine-ai sosit!" În aer ciocârlia, pe casă rândunele, Pe crengile pădurii un roi de păsărele Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc Şi pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc. Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeaţă! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Şi cerul şi pământul preschimbă sărutări Prin raze aurite şi vesele cântări!​