Lupul moralist V-am spus, cum mi se pare, de nu îți fi uitat, Că lupul se-ntâmplase s-ajungă împărat. Dar fiindcă v-am spus-o, voi încă să vă spui Ceea ce s-a urmat sub stăpânirea lui. Auzind împăratul că-n staturile sale Fac năpăstuiri multe păroşii dregători, Că pravila stă-n gheare, că nu e deal sau vale Unde să nu vezi jertfe mai mulţi prigonitoril, Porunci să se strângă obşteasca adunare Lângă un copac mare; Căci vrea pe unii-alţii să îi cam dojenească, Şi-n puține cuvinte, Să le-aducă aminte Datoriile lor. Toți se înfăţişară; şi-nălţimea lupească Începu să vorbească C-un glas dojenitor: "Domnilor de tot felul! Bune sunt astea toate? Datoriile slujbei astfel le împliniţi? Nu aveți nici sfială, nici frică de păcate, Să faceţi nedreptate şi să năpăstuiţi? Toate slujbele voastre ţara vi le plăteşte: Încă, pe la soroace, Câte un dar vă face. Dar reaua nărăvire, Ce o aveţi din fire, Nu se tămăduieşte. Vedeți cu ce morți grele
