Scrieți semnificația/mesajul Textul 1 având în vedere următoarele: - mantionarea mesajului prin referire la tema - interpretarea a 2 secvente relevante pt mesaj - explicarea a 2 trasaturi ale personajelor relevant pt mesaj - justificarea unui sentiment explicat in text.
În curte apăruse în zilele următoare un căţel maidanez găsit repede de Sada prin vecine, chiar de la prima întrebare. În vreme ce Octavian era la Atelierele CFR, pierzând, după părerea Corneliei, toată distracția, spălară cățelul la cişmea, îl uscară într-un prosop care rămase al lui și Sada îl pudră apoi cu praf impotriva puricilor. - Cum pudrez eu plăcintele, observă fetiţa. - Să nu pui mâna pe el până mâine! i pusese Sada in vedere, aplecându-se până sub nasul ei, vârându-i în față degetul arătător pe care-l scutura cu seriozitate, astfel încât Cornelia să înțeleagă că nu era de glumă. Fetiţa îl plimbase tot restul zilei prin curtea de la Dunăre, printre cotețele găinilor din spatele casei și pe sub piersicii sălbatici dinspre strada Portului 2, mergând ea înainte şi cățelul pe urmele paşilor ei. [...] Octavian încropi un cotet mare, mai degrabă pentru câinele în care urma să se preschimbe când avea să crească decât pentru mogâldeața aceea cafenie cu șosete albe, nedezlipită de picioarele Corneliei. Căţelul primi numele de Zmeu şi două castroane vechi de tablă, unul pentru apă şi celălalt pentru mâncare, iar în cotet Cornelia îi strecură un capăt de preș deșirat ca să-i țină de cald şi o pereche de şosete vechi de-ale lui Octavian, făcute ghem şi legate cu sfoară, ca să aibă cu ce să se joace. -Bunica Simina a avut odată o iapă pe care o chema Zmeoaica, mi-a povestit despre ea că era iute ca vântul şi foarte deşteaptă, explicase Cornelia numele cățelului. (70 de puncte) Noaptea, când colțul mahalalei se cufundase în întuneric şi era atât de linişte, încât se auzea fâşâitul Dunării, Zmeu începuse să plângă și să schelălăie sfâşietor, cuprins pesemne de frică, de dorul după mama lui ori numai de plictiseală. Cornelia se strecurase din patul înalt şi pomise lipăind în picioarele goale afară din odaia ei, străbătuse sufrageria de pe peretele căreia neamurile priveau toată întâmplarea din fotografii înrămate, ieșise în marchiză si de acolo privise o vreme în inima întunericului, încercând să desluşească silueta cățelului. Nu se zărea nimic. Fetiţa merse atunci în odaia Sadei şi a lui Octavian, deschizând uşa încetişor şi păşind pe vârfuri peste covoarele de iută. De sub plapuma făcută chiar de Sada şi învelită în cearșafuri cu colţurei cusuți tot de ea, Octavian sforăia cu bunatate Sub privirile neclintite ale Corneliei, Sada tresări deodată și se ridică în capul oaselor, încercând să vadă prin întunericul din odaie. -Ce-i, mamă? întrepa ea șoptit, descoperind fetița. Ți-e rău? - Plânge Zmeu raspunse tot în şoaptă Cornelia. - Aşa fac ei, mama, când sunt mici. Toţi fac așa. Hai să te culci la loc. Să-l băgam în casă, propuse fetiţa. - În casă? ezitase Sada, privind spre muntele acoperit cu plapuma. Pentru ca nu putuse culca fata cu niciun chip, Sada îşi acoperise umerii cu un șal, ieșise afară, cotrobăise îndelung cu mâna prin cotețul prea mare, pentru că Zmeu se speriase și se ascunsese într-un Probă scrisă la limba şi literatura română Simulare 2 Ministerul Educaţiei Centrul National de Politici şi Evaluare in Educație colt, şi-l trăsese afară de o ureche. La vederea fetiței, Zmeu prinse a da din coada de un deget cu toată puterea bucuriei lui de pui. Sada îi meşteri un loc de dormit într-o sutie veche de carton pe care o așeză în marchiză. A doua zi dimineață, cutia se afla în camera Comeliei, iar pe Zmeu il alergară mai bine de un ceas prin toată casa, adunând covoarele pe urmele lor, în încercarea de a-l scoate afară, în curte. Domnia lui Zmeu pe strada Duminicii ţinu trei zile. În cea de-a treia, pe când Sada încălzea talpa de călcat rufe pe marginea plitei, cu un munte de cearșafuri și cămași culese de pe culme alături, fetița o privi cu seriozitate şi spuse: -Ne trebuie o pisică. - Sada, nu putem aduce mât, spusese Octavian seara, atunci când se întorsese acasă şi primise vestea. Tu ştii bine că strănut şi mi se înroșesc ochii de la mât. După ce-i rostea numele, Octavian îşi dregea glasul, iar cuvintele care urmau după această pauză aveau mai multă greutate. Împotrivirea lui nu i se păruse întemeiată Corneliei, așa că în zilele următoare apăru un pisoi găsit de Sada tot prin vecine, iar Octavian îşi petrecu ani buni strănutând și frecându-şi din cand in cand ochii
