Povestește, cât mai pe scurt acest fragment din Heidi, fetița munților:
,, Și până să isprăvească preceptorul, fetița a și deschis coșul și câteva pisicuțe țâșniră iute din el, răspândindu-se prim toată încăperea. Săreau pe pantofii preceptorului și-l apucau de pantaloni, se agățaucu ghearele de eochia domnișoarei Rottenmeier, se cățărau pe Heidi și pe Clara, mieunau și zgâriau pe toți, deopotrivă.
Clara era în culmea fericirii și striga întruna, bătând din palme.
- Heidi, Heidi, uite ce drăguță e asta! Și ce frumos șie ea să sară. Uite, și asta... și asta... Una mai drăguță ca alta...
Heidi zburda după ele prin toată odaia, iar preceptorul sălta mereu câte un picior, ca să scape de zgârieturi.
Domnișoara Rottenmeier rămase încremenită în fotoliul ei;nu îndrăznea să se ridice de teamă cătoate animalele aveau să se repeadă la ea.
- Sebastian! Tinette! strigă ea din gură de șarpe, la servitor.
Auzind chemarea ei deznădăjduită, seevitorii veniră în grabă și, după multe peripeții, izbutiră să vâre pisicuțele înapoi în coșul lor. La puțin timp după aceea, se aflau la adăpost, împreună cu alte două pisicuțe aduse de Heidi în ziua precedentă.

E URGENT VA ROG AM NEVOIE MÂINE DAU COROSNA ȘI 60 de pct
​