Pictorul, vădit tulburat, rămase încremenit, cu privirea agățată de ochii lui Adrian, în care încerca să prindă imaginea lui Mihail, care-i scăpa. - . . . . E român? întrebă, ca şi cum s-ar fi trecit din vis Nu, nu e român. Din ce ţară vine? Nu ştiu. Trebuia să-l întrebi. Am facut prostia asta şi m-a repezit Tii, ce pasăre grozavă! Exclamă Samoilă. Vorbeşte româneşte? Foarte putin Ne intelegem în greceşte, dar mi-a spus apoi că ştie şase limbi. L- am văzut chiar eu citind franţuzeşte. (Panait Istrati, Mihail)
