Heidi, fetița munţilor Mirajul copilăriei după Johanna Spyri În dimineaţa zilei următoare, după ce-i deschise uşa dom- nului preceptor și apucă să-l conducă în sala de studii, Sebastian auzi din nou zbârnâitul soneriei... Deschide în grabă și ce să vadă? În prag, stătea un copil zdrenţăros, cu o flaşnetă mică în spinare... Și urcă nu- maidecât în sala de studii, s-o anunţe pe domnişoara Clara întâmplare atât de puțin obişnuită, Clara porunci ca oaspetele, că un băiat dorește să-i vorbească personal. Încântată de o așteptă să vină Sebastian să-l ia şi, începând să cânte din să fie poftit, fără întârziere. Băiatul, auzind porunca ei, nu mai flaşnetă, dădu buzna în odaie. În acest timp, domnişoara Rottenmeier îşi căuta de lucru prin sufragerie, ca să nu mai fie nevoită s-o asculte pe Heidi cum rosteşte alfabetul. Deodată, îi ajunseră la ureche sunetele unei melodii și se întrebă dacă ele veneau din stradă sau de undeva de mai aproape. Rămase uimită, zărind în mijlocul încăperii un băieţandru zdrenţăros, care învârtea zor la manivela instrumentului. Preceptorul părea că ar dori să spună ceva, în timp ce Heic Clara ascultau melodia în liniște cu toată atenția și erau luminate la față de atâta încântare. -încetează, încetează odată! strigă mânioasă domnişoara Rottenmeier. Muzica se uzea mai tare decât vocea ei disperată. Se repezi spre băiatul care în ea mereu la manivelă, dar în drum se împiedică de ceva. Privi în jos și se îngrozi: un an midos, de culoare închisă, se încurca printre picioarele ei: o broască țestoasă! Domnișoara Rottenmeier sări, cum nu mai sărise în viața ei, și începu să țipe neau plămânii: Sebastian, să înceteze odată muzica asta zgomotoasă! Valetul, care văzuse saltul acrobatic al guvernantei, râdea cu lacrimi. În ce mă, izbuti să se stăpânească și intră în sala de studii. Domnișoara Rottenmeier um prăbușită într-un fotoliu. - Afară! porunci ea. Dă-l afară cu bestia asta cu tot. Sebastian îi făcu semn băiatului să-şi ia broasca și ieșiră împreună. Pe scară, stuia: - Uite, ține aici niște bani, pentru că ai înveselit-o pe fetiță și pentru că ai câr Şi după ce îl însoți până la poartă, se întoarse în sala de studii. Lecția reîncepu nişoarei Rottenmeier îi era teamă să nu se trezească iar cu o nouă surpriză de a plecarea preceptorului, voia să afle cine-i vinovatul şi să-i aplice pedeapsa me Dar iată că, în clipa aceea, se auzi zbârnâitul soneriei de la uşă. Sebastian e că a venit un coș pentru domnișoara Clara. - Pentru mine este?! întreabă mirată micuța Clara, care se afla în scaunul ei repede să văd ce e în el! Sebastian aduse coşul şi plecă.
