3...Primarul, cu mustăţi albe răsucite tinereşte, cu nişte ochi albaştri mari și blajini, caută să-şi păstreze demnitatea apăsând vorbele şi însoțindu-le cu gesturi energice, în mijlocul câtorva bătrâni fruntaşi. Ştefan Hotnog, un chiabur cu burta umflată ce şi-o mângâie intruna parcă ar avea junghiuri. găseşte fel de fel de clenciuri primarului numai ca să arate celorlalți că lui de nimeni nu-i pasă. Între dânşii, Trifon Tătaru, mititel, cu părul gălbui şi glasul subțire, se uită când la unul când la altul, înfricoșat parcă să nu se încaiere, fiindcă amândoi îi sunt rude, cam de departe, nici vorbă. Pe de lături, ca un câine la uşa bucătăriei, trage cu urechea şi Alexandru Glanetaşu, dornic să se amestece în vorbă, sfiindu-se totuşi să se vâre între bogătaşi. Pe prispă stăpâneşte Simion Butunoiu, care acum douăzeci de ani a fost învățător în sat, iar azi mănâncă o pensie de cinci zloți pe lună şi munceşte la pământ mai abitir ca un flăcău. Împrejurul lui s-au adunat Macedon Cercetașu cu straja Cosma Ciocănaş, cu Simion Lungu, cu Toader Burlacu, cu Ştefan Ilina şi cu alții, ascultând cu evlavie palavrele dascălului, auzite şi răsauzite." (Liviu Rebreanu, Ion) 3. Motivează atitudinea lui Ştefan Hotnog faţă de primar. 4. Descrie şi comentează raportul dintre Simion Butunoiu şi ceilalți săteni. 5. Motivează folosirea verbului ,,a stăpâni" în legătură cu Simion Butunoiu.
