IN GRĂDINA GHETSEMANI
Isus lupta cu Soarta si nu primea Paharul...
Căzut pe brânci in iarb se-mpotrivea intruna.
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul Si-amarnica-i strigare stârnea in slăvi furtuna.
O mână nendurat, tinând grozava cupa,
Se cobora-mbiindu-l si i-o ducea la gurã...
Si-o sete uriasã sta sufletul sã-i rupa...
Dar nu voia s-atingã infama bäutura.
In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea că e dulceatã...
Dar falcile-nclestându-si, cu ultima putere Bătându-se cu Moartea, uitase de Viată!
Deasupra, far tihnă, se frământau măslinii,
Păreau că vor sã fugã din loc, sã nu-l mai vadã...
Treceau bătãi de aripi prin vraistea gradinii
Si uliti de sear dau roate după pradã.
(Pârgã)