E Fișă de lucru 19 Caracterizare a personajului Dis-de-dimineață o vezi pe drum, târându-şi calul de căpăstru. Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii stricați de vărsat, arşi de soare şi de vânt. Pășește larg, tropotind cu cizmele tari, pline de umflături uscate. Calul o urmează cu gâtul întins, scobitând din picioarele ciolănoase. Poartă pe spinarea adânc deșelată două coșărci desăgite. Sub coșărci, la fiecare legănare, se văd două petice mari, pământii. Calul e alb, dar, sub coșărci, i s-a ros părul tot, și pielea, de-atâta frecătură, e-o rană tăbăcită, tare ca potângul... Nici femeia nu-i are grija, ci pășește mereu înainte; doar în răstimpuri zice așa, ca pentru sine: Ghii, mă Bator! Trec așa, amândoi, pe ulițele satului, urcă apoi pe cărarea dinspre Dealu-Băilor și se pierd în coborâșul repede de dincolo de deal. Pe acolo-i coastă pietroasă, și cărarea-i strâmtă, și femeia tot mereu ogoiește calul: Noa, mă Bator, mă! Numa-ncet, mă, că nu dau tătarii. Bator se zdrobește rău pe povârniş, şi ciolanele așa de tare-i împung în piele, când ici, când colo, de parc-ar căuta un loc să iasă din trupul bătrân şi ostenit... Pe muiere-o cheamă María, dar oamenii, batjocoritori cum sunt, îi zic Fefeleaga. Tineretul mai mărunt din sat aşa a pomenit-o: cu Bator de căpăstru aducând piatră la unii şi la alții. Cât aur vor fi scos unii și alții din piatra adusă în spinare de Bator, Maria nu s-a gândit niciodată să socotească, dar, de multe ori, când Bator abia urca pe spinarea dealului, îşi zicea așa în gândul ei: „Din câtă piatră a purtat săracul, mai că s- ar putea face un deal ca acesta“. Îi plăteau de-o povară zece cruceri. Și când era drumul bun, putea aduce cinci-șase poveri. Tot făcea pe săptămână vreo trei zloți. Și-şi zicea în gând: „Tot putem trăi". (Ion Agârbiceanu, Fefeleaga) Fi OF To CC as O b Î