Comentează, în 40-50 de cuvinte, secvenţa: „Teancuri de portrete cu rame negre, cas
tanii sau aurii, ovale sau pătrate de lemn sau catifea, mari şi mici - desprinse treptat de
pe zidurile odăilor de jos se rezemau laolaltă pe umărul aceleiaşi uitări; şi chipurile lor
păreau icoane ale colbului şi ale păianjenilor, nu ale unor fețe omenești.​