(fragment) după Ion Creangă Nu ştiu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul pa mama o sfoară cu motocei la capăt de crăpau mâţele mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului w farmecul copilăriei, parcă-mi saltă şi acum inima de bucu- se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam a incepusem a merge copăcel, şi la alte jocuri şi jucării pline de Si eu eram vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copi- as ca vântul în tulburarea sa. Si mama care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi ea cu zâmbet uneori: „leşi copile cu părul bălai afară şi râzi la soare doar s-a indrepta vremea!" Şi vremea se îndreapta după râsul meu. Stia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face; căci eram feciorul mamei, care şi ea cu drag Si sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dansa am co bratele ei m-au legănat când mă alintam la sânu-i gângurind şi uitându-mă în ochii ei cu adevarat că ştia a face multe şi mari minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte atat lar, intelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rau. 1. Transcrie din text cuvintele care se referă la însușirile lui Nică.
