rezumat din povestea ,,poveste cu zâna iarna



ninge ningea cu fulgii mari strălucitori și zburdalici mămico am vrea să ne spui o poveste au zis deodată Cătălin și Cătălina cei doi frățiori care stăteau cu nasurile turtite de geam admirând ninsoarea de afară Am să vă spun o poveste zise mama pe care o port cu mine de mult timp de pe vremea când eram și eu de vârsta voastră într o dimineață rece de iarnă copiii au fost treziți din somn de o bătaie ușoară în fereastră nu semăna deloc cu sunetul picăturilor de ploaie fără să stea prea mult pe gânduri au ghicit despre ce era vorba era fulgii de zăpadă solii care a anunțau de fiecare dată pe zâna iarna și într adevăr când au privit curioșii afară totul era alb pământul copacii casele drumurile dar ei erau nerăbdători să o vadă mai ales pe zână aceasta a apărut era în veșmântată cu văluri bogate de dantelă albă strălucitoare care o acopereau din creștet până în călcâie zona dansa fluturându și suav podoabele și răspândindu le departe fiindcă am uitat să vă spun își luase departe a ei vântul strașnic care bate dinspre miazănoapte în timp ce zeci și zeci de valuri de se risipeau de sus veneau zburând mii de steluțe albe argintii care uite se auzenii cât ai clipi din ochi altă podoabă mai frumoasă și mai bogată deși s a treziseră în copacii se prefăceau că dorm așa cum făceau de fiecare dată când apărea ea se cam sfios să se uite în ochii unei zâne atât de frumos să înveșmântați în timp ce ei erau dezbrăcați de orice urmă de podoabe un bătrân pin simțindu le sfiiciunea i a spus că aspru zânei mai stai o dată locului nu i vezi pe frații mei cum tremură de frig nu destul că ți ai luat drept tovarăș de joacă vântul cel năpraznic mai și dansez în jurul lor de față se stârnească și mai tare frigul bine i a spus pinul vorbi a apăsat Cătălina ascultând curioasă povestea mi e tare milă de de bieții copaci sunt atât de golași iarna n au nici măcar o cămășuță pe ei cum să nu le fie frig Cătălin izbutinhote de râs ce să i facă ei cu cămășuta cum ar putea să o îmbrace spuse el râzând apoi atât mâini și atâtea degete s ar încurca de albinele în ele râzi tu râzi dar tare aș vrea să te văd ce ai face dacă ai hi copac băiețelul deveni brusc serios într adevăr nu se gândise niciodată la asta ce s ar face el dacă ar fi arborii și nu un copil cum este acum și cutremură ca prinsîn vârtejul unui vânt rău care părea că îl scutura ca pe un arbore bieții de ei nici măcar nu au picioare ca să fugă din Calea iernii gândim băiatul fără să și dea pe viață toată spaima pe care o simțea spune mai departe povestea mămico s a supărat pe vorbele Pinului rosti nerăbdător zâna nu s a supărat pe vorbele Pinului doar erau cunoștințe vechi i a dat poruncă vântului să și mai potolească zburdălnicia și să bată puțin mai domol atât de numai cât să o ajute să și anime crâmpeie de voaluri prin arbori dezgoliți de frunze vântul i a dat ascultare și atâta a dansat și s a zbenguit în jurul ramurilor până ce a reușit să îmbrace arborii de la tulpină până în vârf în văluri de dantelă albă și pufoasă numai ochii le au rămas dezveliți zâna nu le a uitat nici pe pin chiar dacă frunzele lui erau subțiri și lungi ca niște ace pinul i a dăruit salbe împletite din fulgi pe care i le a aranjat în jurul gâtului iar pe frunte i a pus o coroniță albă de steluțe era atât de frumos îți mulțumesc zâna șoptit el bucuros un mesteacăn învecinat a făcut ochii mari mirându se ce strălucitor ești iar auzind asta au întors capetele și alții arbori cum dădeau cu ochii de el aceștia făceau câte o plecăciune în semn de admirație să mai spună cineva că iarna este răutăcioasă și fără el inima vorbi cu însuflețire Cătălin așa este o probă Cătălina să ascultăm povestea mai departe zâna i a șoptit vântului săi legene ușor pe arbori până ce aveau să cadă într un somn adânc până la primăvară după ce ia a adormit vântul s a aplecat sub ramurile lor și a adormit și el obosit după atâta joacă au rămas creze numai steluțele albe de zăpadă cărora zâna le a îngăduit să zburde peste păduri peste câmpii peste orașe și sate până în zori zilei următoare totul devenise alb încât pământul semăna cu o stea albă căzută din nori ei v a plăcut povestea întrebă mama sigur că da răspunse visătoare Cătălina am vrea să auzim și o poveste cu un om de zăpadă năzdrăvan continuă fetița atentă să nu scape niciunul din cuvintele mamei ce aveau să înfirii pe o nouă poveste.​