Au aterizat lin, în mijlocul unei gălăgii de nedescris. Într-un colt, o fetiță se joacă singură cu fel de fel de jucării adunate în jurul ei. Departe, câțiva băieți zburliți și țepoși se joacă cu un cățel violet. Și fetița, și băieții stau încruntați. Se pare că nu ştiu să zâmbească. Băieții se apropie de fetiță, dar ea îi respinge, apoi începe să plângă. De ce plângi? întrebă Ionuț, ieşind cu Otilia de după un copac, - Mă plictisesc, răspunse fata. Atunci, de ce i-ai alungat pe băieți? Dar fata nu mai răspunde. Cu un gest de scamator, Otilia scoate de sub aripă o coardă, pe care i-o dă fetiței ca să se joace. Otilia şi fetiţa sar coarda şi, încet-încet, copila cea ciudată devine mai prietenoasă. Ce bine-i să te joci cu cineva! Mă duc să-i caut pe băieţi... Copiii au primit-o cu bucurie, zâmbind şi au început să se joace. Vezi cât de valoroasă e prietenia! zise Otilia, oprindu-se în loc. Ionuţ o întrebă: - - - - - Ce e? De sub fularul Otiliei a țâșnit o antenă telescopică. Aerul s-a umplut de vibrații sonore. Captez nişte semnale de pe altă planetă. Se pare că, acolo, cineva are nevoie de noi. Se îmbrățișează cu noii lor prieteni și decolează grăbiți. De atunci, acea planetă a devenit planeta prieteniei. (povestiti in scris) VA ROG REPEDE DAU COROANA!!!
