Citește textul: „Ţopăind jucăuşă de pe o creangă pe alta, veveriţa căzu drept pe spinarea unui lup adormit. Lupul sări în picioare şi vru s-o mănânce. Veveriţa se rugă: - Lasă-mă, te rog, lupule, să plec! Lupul îi spuse: - Bine, am să te las, dar numai cu condiția să-mi spui de ce voi, veveritele, sunteţi atât de vesele. În timp ce eu sunt trist și abătut, pe voi vă văd zbenguindu-vă vesele prin crengile de sus ale copacilor. Veveriţa îi răspunde: - Mai întăi lasă-mă să mă urc în copac, iar de acolo îți voi spune, căci aici mi-e frică de tine. Lupul o lăsă, iar veveriţa se cățără în copac şi de acolo îi spuse: Tristețea te încolţeşte fiindcă eşti rău. Răutatea îți mistuie inima. Pe când noi suntem vesele fiindcă suntem bune şi nu facem nimănui rău." (Lev Tolstoi, Lupul şi veverita) povestire
​