Caracterizarea acestuia :.Vicu se trezise de dimineață, zăpada se grămadi-
se in pervare ca o fascinantă pisică de Angora şi
parcă nimic altceva decât albeaţa, abundenţa şi cal-
mul ei il invita la mari excursii sufleteşti. Şi cartea de
pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfăţându-şi
dedicația la vedere: «Bunului meu prieten şi coleg
Vicu Cutie, din partea mea, Sanduss. [...]
Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar
nu o carte Ceva mai deosebit, mai acătării. Poate
două cărți. E doar ajun de An Nou. [...]
Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimţite
pinzele imaginatiei băiatului. [...]
Ninge. Vicu işi mişcă degetele picioarelor şi la fie-
care rotaţie, ca de pe un disc al norocului la Moşi, cad
in cascadă cadouri pentru Sandu: o curea de panta-
loni și o curea de ceas, de pildă. Pantaloni are sigur.
Dar ceas pentru eventuala curea? Să-i dăruiesc un
ceas? E o idee. Incompletă însă. O să-i dea două....
De ce nu?
Pune mâna pe telefon.
Sandule, e ajun de An Nou! M-am gândit la asta
de când m-am trezit. Nici prin minte nu-ți trece.... Ei,
hai că-ți spun... o să-ți dăruiesc două ceasuri. Chiar
astăzi vin eu la tine...
Două ceasuri?! Nu, imposibil, nu primesc! se
aude în receptor vocea tăiată de emoție a prietenului.
Dar Vicu Cutie e generos.
De ce nu? las' să fie două. E mai bine aşa! şi ştii
care? De la 10 la 12. Sunt exact două ceasuri! Pal
Inchide telefonul. Afară ninge. În casă miroase a
cozonac, e cald şi bine. «Ce zi minunată! meditează
Vicu. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bunului
meu prieten. Chiar trei ceasuri. O să stau până la unu
şi-poate, de ce nu? -o să iau masa la el."