Citește textul şi realizează Când era-nspre seara zilei a treia, buzduganul, căzând, se izbi de o poartă de aramă, și făcu un vuiet puternic şi lung. Poarta era sfărâmată şi voinicul intră. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. În fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, de un crang de arbori verzi şi stufoşi, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie şi albă - atât de lucie, încât în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și fărmuri. O luntre aurità veghea pe undele limpezi ale lacului lângă poartă; și-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cântece mândre și senine. Făt-Frumos se sui-n luntre şi, vâslind, ajunse până la scările de marmură ale palatului. Pătruns acolo, el văzu in bolfile scărilor candelabre cu sute de brate, şi-n fiecare brat ardea câte o stea de foc. Pătrunse în sală. Sala era înaltă, susținută de stâlpi şi de arcuri, toate de aur, iar in mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte-un singur mărgăritar mare. Boierii ce şedeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roşie, erau frumoşi ca zilele tinereții şi voiaşi ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea- ntr-un cerc de aur, batut cu diamante, şi cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopți de vară. Dar mai mândru era Fat-Frumos.
