Cocostircul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat încet în baltă. Pe picioarele lungi,
subțiri ca niște lujere, trupul lui se leagănă agale. Din când în când îşi udă pliscul; uneori se
oprește de se uită, ispititor, în fundul apei, ca și cum ar fi dat peste ceva ce cauta de mult timp.
Aici e racoare, şi răcoarea îl încântă. Acum nu simte nicio altă dorință decât sa-și scalde în voie
picioarele în unda rece, care-i trimite fiori până sub aripi. (Em. Gârleanu)
Numiți fiecare cuvânt ca parte de vorbire