perspectiva narativa la texul acesta va rog imi trebuie: Lăpuşneanul, mugind ca un taur ce vede trunchiul si securea ce a să-l lovească, voi a se-nturna cu fața spre părete. - Ce, vrei să nu ne mai vezi? ziseră boierii. Ba, se cade spre osânda ta să ne privești; învață a muri, tu care știai numai a omorî. Și apucân- du-l amândoi, îl ţineau nemişcat, uitându-se la el cu o bucurie infernală și mustrându-l. Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură; dinții îi scrâșneau, şi ochii săi sângerați se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții prevestitoare, ieșea ca nişte nasturi pe obrazul lui. După un chin de jumătate ceas, în sfârşit, îşi dete duhul în mânile calăilor săi. Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuş- neanul, care lăsă o pată de sânge în istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede şi astăzi portretul lui și a fa- miliei sale.
