Comentariu literar, poezia "Amintiri" de Alexandru Macedonski În mintea omului rămâne Tabloul fericirii stinse... Astfel tresar și-n al meu suflet Reamintirile întinse;
Aci revăd o albă casă... O horă, fete, fluturi, salbe, Frunzișuri, vii și flori pe câmpuri Și porumbei cu aripi albe!
Aci mă văd pe alte țărmuri Pribeag prin țările străine, Pe margine de-albastre lacuri Cu negre stânci și vechi ruine!
Aci revăd, revăd un tânăr... La braț el poartă o femeie... Le bate inima-n unire Și află-a raiurilor cheie!
Pădurea-n umbră le-nfășoară Amorul lor ca un tezaur Și soarele prin frunze-apune În fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume Când verși atâta fericire Ne-o iei îndată ce ne-ai dat-o Ș-abia ne lași o suvenire?
