Ştia Vodă Cuza că lucrurile nu merg tocmai bine în țară. Însă, ca să se încredinţeze de adevăr, nu se lăsa numai după spusele altora, ci pleca singur prin sate și orașe, căci aşa-i părea mai sănătos...] Odată se opri la un tribunal, unde simțise că nu se împărțea dreptatea după cum ar fi trebuit, ci tocmai strâmbătatea era mai la vedere. Îmbrăcat în haine schimbate, se amestecă printre oamenii ce aşteptau să le vină rândul la judecată. Intră în vorbă cu ei, le punea întrebări şi căuta să-i descoase asupra pricinilor pentru care au ajuns acolo, și cum se poartă cu dânșii oamenii dreptății 2 De patru ani mă judec și nu mai pot căpăta dreptul meu! zise un țăran ce stătea trist mai deoparte. - Dreptatea lui Cuza-Vodă Din legendele românilor, Editura Ion Creangă Pentru ce te judeci? îl întrebă Cuza cu prietenie. la, pentru nişte pământ, pe care mi l-a apucat pe nedrept arendașul din sat. Ei, cum, ce ți-au spus judecătorii? Ce să-mi spună? De câte ori viu la înfățișare, mă amână... ba, că-i pe dincolo, ba, sucită... ba, învârtită... Şi crezi că ai dreptate? Apoi cum să nu... tot satul ştie. M-aș pune eu altfel în contră cu un boier? Pe cât înțeleg, amânarea se face mai mult ca să câştige vrăjmaşul meu; iar eu din sărac cum sunt să ajung Povestire​