10 Citește textele date, apoi identifică verbele la modurile personale cunoscute și
completează în caiet un tabel asemenea celui de mai jos.
Verbul
Modul
Timpul
indicativ
zise
perfect simplu
,,-laca Mănăstirea-de-Tămâie!
zise ciocârlanul. Aici se află Făt-Frumos,
pe care îl cauţi tu de-atât amar de vreme.
Nu cumva ți-i cunoscut ceva pe aici?
Atunci ea, deşi îi fugeau ochii de
atâtea străluciri, se uită mai cu băgare de
seamă şi îndată cunoaşte podul cel
minunat din ceea lume și palatul în care
trăise ea cu Făt-Frumos așa de puţin, şi
îndată i se umplură ochii de lacrimi de
bucurie.
-Mai stai! şi nu te bucura aşa
degrabă, că încă eşti nemernică pe aceste
locuri şi tot n-ai scăpat de primejdii, zise
ciocârlanul.
Îi arată apoi o fântână, unde
trebuia să se ducă trei zile de-a rândul; îi
spune cu cine are să se întâlnească și ce să
vorbească; o povățuiește ce să facă, rând
pe rând, cu furca, cu vârtelnița, cu tipsia şi
cu closca cu puii de aur dăruite ei de cele
trei surori: sfânta Miercuri, sfânta Vineri şi
sfânta Duminică."
(lon Creangă, Povestea porcului)
Persoana
a III-a
Numărul
singular
,,Cum àu sosit la palat, au mers până
în odaia unde aşteptau toţi curtenii:
-Dezbrăcați-l pe omul ăsta și-l culcaţi
în patul meu. Curtenii l-au dezbrăcat binişor
pe Abu-Hasan, l-au îmbrăcat, în halatul
califului şi l-au culcat frumos în patul
împărătesc. După aceea califul a chemat
împrejuru-i pe toţi ai curții, bărbați și femei,
şi le-a zis: Ma
-Vedeţi pe omul care doarme colea?
Mâine dimineaţa, la ora hotărâtă, întocmai
cum faceți când mă deştept eu, aşa să faceți
şi cu el, fără nicio deosebire..."
(I. L. Caragiale, Abu-Hasan)
Si
,,-Priveşte! rosti vânătorul cu uimire.
Te mirai unde e Fram. El e gata îmbarcat. Ne-a
luat-o înainte!...
Într-adevăr, Fram se urcase în
barcă. Stătea cu spatele întors înspre
insulă. În jurul lui, marinarii încercau să-l
alunge. Dar Fram stătea neclintit, una cu
barca.
-Aşadar... începu Otto.
-Aşadar, sfârşi Egon, îl luăm cu noi!
E dorinţa lui. N-o spune, dar o arată destul
de lămurit.
Amândoi vânătorii au coborât
țărmul de stâncă. Lopețile au început să
despice apa, spre corabia din larg.
(Cezar Petrescu, Fram, ursul polar)