Primele iubiri de Nicolae Labiş Mergeam tăcuți alături, străini, odinioară Şi presimțeam că astăzi voi fi îndrăgostit De fața ta curată ca zorile de vară, De părul tău de aur împletit.. Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată șterge Văpăile din inimi, acest pojar nestins, Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge Ideile, îmbrăţişate strâns. [...] Vázusem frumuseţea privirilor semete, Izvoare de lumină, de umbre şi scântei, Dar bănuisem numai adânca frumusete De dincolo de ochii mari şi grei, Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi Iluminându-mi viața cu flacăra-i curată Fără de care n-aş putea trăi.
