dau coroana
1. rezumat scurt/idei principale ale textului:
2. identifica asemanari si deosebiri intre textul citit si alt text literar

intr-o poiana plina de iarba proaspăta, pastea, singur si ingândurat, un pone cenusiu. Ar fi zburdar si ar fi facut nazdravenii multe, dar calultul era priponit c-o funghie de-un par. Legat de picior, visa s-o ia la fuga liber, dincolo de linia orizontului.
Pana intr-o zi, cand in poiana, aparu un cocoblet. Ca sa nu-l deranjeze, cocobletul se apropie timid de calut si il intreaba politicos:
da-mi voie sa te intreb ceva, cum te cheama?
naivoie, zise poneiul prietenos
n-am voie? se mira cocobletul
naivoie! striga poneiul
bine, daca nu-i voie, scuze pentru deranj, zise cocobletul si se retrase cu pasi mici.
n-ai inteles, chiar asa ma cheama! acesta este numele meu: naivoie!
Dar cum ai capatat numele asta caraghios? se minuna cocobletul. Care e numele tâu adevarat?
Eu nu-mi mai amintese numele adevarat, incepu sa-I lâmureasca poneiul. Dar ii tin minte pe vecinii nostri, care tot trăgeau cu urechea la ce-mi spuneau parintii când eram mic: „N-ai voie asta! N-ai voie cealaltă! N-ai voie-n sus! N-ai voie-n jos!". Ei au crezut ca ma cheamă Naivoie. Si Naivoie au inceput sa ma strige. Pâna si familia mea a ajuns sa ma strige Naivoie.

„Of, saracul ponei!", isi zise cocoblegul.
Dar tu cum de arati asa ciudat? întreba poneiul. Care e infatisarea ta adevarat??
Eu mi-am pus tepi de arici, ca sa scap de inamici, se lauda cocobletul.
Am fost doar un cocos cu pene, dar acum, ca sunt dotat împotriva vulpilor, imi spun cocoblet.
Si-ai voie?
Am voie! De ce sa n-am?
Eu mi-as fi impletit coada, zise poneiul. Dar n-am voie.
De ce n-ai voie, Naivoie?
Nu stiu de ce. Dar stiu ca tare as mai alerga dincolo de orizont! continua poneiul
Si ce te oprește?
Pai, n-am voie, zise ponciul privind trist la funia care-I pinea legat.
"‚Of, ce pacat!", se gândi cocobletul. „Un ponei asa zburdalnic sa nu poati alerga dincolo de orizont?!"
calutul deveni si mai curios si il intreba:
Dar care este numele tau adevarat?
Pe mine ma cheama Aivoie, se mândri cocobleul.
Aivoie?! se mira căluțul. Cum de ai numele asta?
Cocobletul se gândi puțin si raspunse:
- De câte ori cineva imi spune „N-ai voie!", eu imi zic „Ai voie!".
Degeaba mi-au zis de atâtea ori: „N-ai voie! N-ai voie!" ca eu, in sinea mea, tor de-atâtea ori mi-am spus singur: „Ai voie! Ai voie!". așa ca ma gândesc:
„La urma urmelor, am voie sa ma cheme Aivoie!".
Căluțul se mira cum isi dăduse singur voie cocobletul.
Si ceilalti cum te striga? întreba el.
Cand cineva ma intreaba cum ma cheama, fi râspund „Aivoie". Când cineva imi zice: „N-ai voie, Aivoie!", eu ma gândesc: „Care din ele? N-am voie sau am voie?" Si aleg singur daca am sau n-am voie.
Poneiul fu uimit ca ființă aceea avea voie sa aleagã.
Deci tu alegi singur ce ai voie, Aivoie?
Da. Dacă nu fac rau nimanui, aleg sa am voie. Dar, decât sa fac rau cuiva, mai bine aleg sa n-am voie.
Pai, daca rup funia asta si merg spre orizont, nu fac rau nimănui. Ce zici? Am voie, Aivoie?
Ai voie, Naivoie!
Care din ele? Pot s-aleg?
-Alege!
Atunci am voie, se hotara căluțul si rupse frânghia care-l tinea legat.
Coama poneiului flutura in zare. Zburda la trap fericit, spre orizont, stri-gând: „Ai voie! Ai voie! Ai voie!".
Tar cocoblerul, crezând ca e strigat pe nume, se porni si el dupa ponei, incurcat pupin de picioarele lui scurte si subtiri, dar mândru de tepii zbârliti curajos in vânt.