Orele 10 seara. Este intolerabil cât timp am pierdut cu propria-mi persoană, câte griji şi cât efort pentru vanităţi mărunte şi satisfacții inferioare. Da, chiar de mâine să încep să lucrez și să nu mă mai opresc, chiar dacă voi simți că se clatină pământul cu mine. Pământul se va clătina şi se va restabili singur, eu să nu mă clintesc şi să nu dau voie obsesiilor şi spaimelor să pună stăpânire pe mine. Destul cu obsesiile! Jos obsesiile! Dacă în mod fizic, In carnea mea, am uitat care este sensul vieții, asta s-a petrecut din pricina infinitelor satisfacții mărunte după care am alergat în acești din urmă doi ani. [...] Unde am putut ajunge? Cum am putut să-mi batjocoresc astfel sensibilitatea, închipuindu-mi că dispun de putere pentru a reține totdeauna cu mine o femeie frumoasă şi plină de vanități? Plătesc deşertăciunea căreia i-am slujit inutil doi ani - căci ceilalți doi au fost buni, ne-am iubit cu adevărat-şi cu asta să încheiem procesul. Altă obsesie să nu mai existe în afară de scris, altă pasiune să nu mă mai viziteze. Arta nu trădează niciodată dacă îi jertfești consecvent tot ceea ce ai mai bun. Este singura pasiune care crește din propriul ei foc şi pe care numai moartea o curmă. Acum trebuie să închei pentru astăzi, a curs destulă cerneală!
Marin Preda, Jurnal intim .



2. Menţionează care este natura obsesiilor pe care le respinge autorul jurnalului.
3. Precizează momentul în care Marin Preda face această confesiune.
4. Explică opinia referitoare la artă a lui Marin Preda, prezentată în finalul fragmentului dat. 5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, atitudinea lui Marin Preda faţă de actul de a scrie, aşa cum reiese din primele două fraze ale fragmentului citat.


B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă artistul jertfește sau nu artei întreaga sa existență, raportându-te atât la informațiile din fragmentul dat, extras din volumul Jurnal intim, cât şi la experiența personală sau culturală. ​