Coboară toamna-ncet din slavă, Năframa* galbenă-i răsare Și peste vârfuri de dumbravă i flutură departe-n zare. Atât de jalnic geme vântul, Cum s-a pornit acum să zboare, Pare c-a prins în drum cuvântul Unei neveste care moare. Pe urma lui un plâns se-mparte Şi-n taina codrului străbate, Ca nişte fluturi - soli* de moarte - Solungă foile uscate Lumina soarele şi-o frânge, De somn pleoapele i-s grele, În jur de patul alb își strânge, Mai des, cernitele* perdele. Din geana lui abia o rază îmi mai alunecă pe frunte Şi tremurând îmi luminează Argintul firelor cărunte.


Poeziile alea de identificat rima și măsura
Și diftongii,triftongii și hiatele va rog ajutați mă ​.