Comentează valoarea stilistică a unei figuri de stil din acest poem:


Mă curenta privirea ta

întâmplătoare.

Frunza tristeții de pe chip

deodată mi-o smulgeai,

și stam în soare,

cu chipul nemișcat și-ndrăgostit.


Mă curenta privirea ta

întâmplătoare.

Somnul cu vise mi-l smulgea.

O, și lăsa deasupra mea, în soare

doar ramuri de copaci

și păsări rotitoare.

Mă curenta privirea ta

întâmplătoare,

și totul devenea în jurul meu

amănunțit.

Și îmi părea

c-a fost așa întotdeauna,

și soarele-l uitam, pe boltă-nțepenit.