"Şi câte şi câte lucruri care m-au înfiorat şi m-au bucurat! Pe toate le-am văzut. Totuşi niciunul
nu m-a mişcat aşa de mult, frate dragă, ca locul – numai locul a rămas -unde odată era şcoala.
Acolo am intrat în freamătul de copii cu teamă şi cu bucurie în întâiadimineață, când m-a dus
tata de mână; acolo era un păr care făcea pere aşa de bune, din care Domnu ne dăruia de gustare câte două la începutul fiecărei vacanţe...; acolo multe lucruri s-au petrecut, prietine,- şi, de acolo pornind, simt că iar mă cuprinde înduioșarea şi iar am să-ți vorbesc şi în această scrisoare de domnul Trandafir.
Era un om bine făcut, puțin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se
arătau sub mustaţa tunsă scurt nişte dinţi lungi, cu strungă mare la mijloc. Când ne învăța cum să spunem poeziile eroice, vorbea tare şi ridica în sus brațul drept; când cântam în cor, lovea diapazonul de colțul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă şi, încruntând puțin din sprâncene, dădea uşor tonul:laaa! -iar băieții răspundeau într-un murmur subțire, şi aşteptau cu ochii ațintiți la mâna lui, care dintr-o dată se înălţa. Când trebuia câteodată, sâmbăta după-amiază, să ne cetească din poveştile lui Creangă, ne privea întâi blând, cu un zâmbet liniştit, ținând cartea la piept în dreptul inimii -şi în bănci se făcea o tăcereadâncă ca într-o biserică."
(Mihail Sadoveanu, Domnu Trandafir)
1.Precizează modurile de expunere folosite în text.
2.Transcrie din text un epitet şi o comparație.
3. Formulează două idei principale din textul dat.
4.Menţionează două trăsături care să justifice faptul că fragmentul dat este un text epic.
5.Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului "drept".
6.Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate şi bolduite din primul paragraf, apoi precizează
funcția lor sintactică.