ubiectul al II-lea omentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind două trăsături specifice (10 puncte) asmului cult: Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Și rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Și slujind el câteva roace de-a rândul, acuma era bătrân. Și mai-marii lui, văzându-l că şi-a făcut datoria de ostaş, I-au slobozit din aste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i şi două carboave* de cheltuială. Ivan atunci mulțumi mai-marilor săi și apoi, luându-şi rămas bun de la tovarășii lui de oaste, cu care mai trase ite-o dușcă, două de rachiu, pornește la drum cântând. Si cum mergea Ivan, şovăind când la o margine de drum, când la alta, fără să ştie unde se duce, puțin mai aintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu şi cu Sfântul Petre, vorbind ei știu ce. [. -Doamne, zise atunci Sfântul Petre, speriat: ori hai să ne grăbim, ori să ne dăm într-o parte, nu cumva ostașul va să aibă hartag, și să ne găsim beleaua cu dânsul. [...] - N-ai grijă, Petre, zise Dumnezeu. De drumețul care cântă să nu te temi. Ostaşul acesta e un om bun la inimă milostiv. [...] Atunci Sfântul Petre se pune jos la un capăt de pod, iară Dumnezeu la celălalt şi încep a cere de pomană. Ivan, cum ajunge in dreptul podului, scoate cele două carboave de unde le avea strânse şi dă una lui Sfântul etre și una lui Dumnezeu, zicând: -Dar din dar se face raiul. Na-vă! Dumnezeu mi-a dat, eu dau, şi Dumnezeu iar mi-a da, că are de unde. Ion Creangă, Ivan Turbincă carboave - ruble de argint (veche monedă rusească) TE