Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificațiile fragmentului următor, evidențiind două trăsături ale Iluminismului. Păn Vlad Vodă pe țigani armează, Asupra lor Urgia-întărâtă Pe Sătana, ce rău le urează, Întracea luându-ş' de drum pită, De la Flămânda pleacă voioasa Ţigănimea drept cătră-Inimoasa. Musă ce lui Omir odinioară Cântaşi Vatrahomiomahia*, Cântă şi mie, fii bunișoară, Toate câte făcu țigănia, Când Vlad Vodă-îi dede slobozie, Arme ş-olaturi de moşie, O! tu, hârtie mult răbdătoare Care pe spate-ți, cu voie bună, Toată-înțălepţia de supt soare Şi nebunia porți împreună, Poartă ş-aceste stihuri a mele, Cum ţi le dau, şi bune şi rele. Vede şi tabăra țigănească, Între-Alba şi Flămânda-adunată, Care, după porunca domnească, Acum era şi-în arme-îmbrăcată, Aşteptând cea de pe-urmă poruncă, Încătro și pre-unde să se ducă. Acolo era din țara-întreagă Strinşi ţiganii cu mic și cu mare, Părăsindu-și viață pribeagă Și puindu-să la noao stare, Să nu mai umble din ţară-în țară, Nici să mai fie-altòra de-ocară. Căci Vlad-Vodă locuri de moşie Le dedusă cu ceastă-învoială, Ca de-acuma şi dânşii să fie Oameni ca ş-alții cu rânduială, Iar ei mult să sfătuiea-între sine Cum ş-ar tocmi trebile mai bine. Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada (1812)​