4 Là scrive ideile principale începutul vizitei A Victor girafa curiozitatea Grădina zoologică t bucuria Ruxi după Matthew Lipman LECTURA Vineri dimineaţă am plecat cu toţi colegii mei de clasă la Grădina Zoologică Ajunşi acolo, domnul învățător ne-a spus că mai întâi vom vizita păsările. Ne-am dus într-un cort uriaș care semăna cu o plasă mare întinsă pe nişte prăjini şi am văzut o sumedenie de păsări frumoase, cu penaj multicolor. Jeni nu se putea desprinde de lângă un papagal mare și bătrân. Radu, care se uita la un cârd de flamingo stând într-un picior, a început şi el să stea la fel. Isabela şi cu mine l-am zărit pe Victor pe alee retrasă, umbrită de doi copaci înalți. Ne-am luat după el pe furiș, ca să nu ne vadă. A ajuns într-un loc împrejmuit cu un gard, s-a oprit şi s-a lipit cu obrazul de sârmă. La început, nu ne-am dat seama la ce se uita. L-am privit câteva clipe în tăcere. Pe urmă am văzut că era un pui de girafă. Îi tremurau genunchii şi se uita puțin cruciş. Abia se ținea pe picioare. Girafa se apropie de Victor, care întinse mâinile spre ea. Puiul nu se supără. Veni din ce în ce mai aproape, până ajunse lângă el. Îşi întinse gâtul şi-şi frecă botul de fruntea lui Victor. Avea botul umed și Victor se alese cu o pată pe frunte. Pe urmă, puiul de girafă se dădu înapoi, fără să-şi ia ochii de la Victor. Și știți ce a făcut Victor? Chiar l-am auzit! Vorbea cu girafa. I-a spus foarte încet: Eşti... atât de frumoasă! Puiul a luat-o la fugă, iar Victor se intoarse la grup. Puteţi să vă închipuiți că atâţia ani n-a scos un cuvânt și când a reuşit, în sfârşit, s-a adresat unei girafe! Unei girafe! Nici nu ştiţi de câte ori am încercat să-l fac să vorbească și n-a vrut. Și pe urmă îi spune tocmai unei girafe că e frumoasă! ■Clasa era gata să înceapă a doua parte a vizitei la Grădina Zoologică. Voiam să văd dacă Victor va răspunde dând din cap sau vorbind, aşa că i-am spus: - Victor, ți-ai găsit creatura misterioasă? - Da, Ruxi! mi-a răspuns el în şoaptă. - Victor, am strigat eu, vorbeşti! A dat din cap, însă fără să se uite la mine-se uita la ursulețul panda. Asta m-a cam necăjit, aşa că i-am spus: - Victor, ce te-a făcut să nu mai vorbeşti? - Cu animalele am vorbit mereu, mi-a răspuns el. - Aha! Deci, cu oamenii n-ai putut să vorbeşti! Dar de ce? - Eeei, orice aş fi spus, nu avea nicio importanţă. Apoi, a plecat să se uite la zebre. Imi părea bine că Victor începuse să vorbească din nou. Îmi părea bine şi că eu, Ruxi, eram cea căreia i se adresase. Adică, eram prima după girafă. (din volumul Filosofie pentru copii. Ruxi, Capitolul al optulea)
