Las Tara as ascunzisun. Nu puteai scăpa de ei. Te citeau ca pé-o carte. Şi parcă pentru a se scuza de indiscreţie, ochiul stâng flutura rapid din pleoapă, cu vicleană delicateţă, -Cei, Miss? mi-a spus el, pe când abia ne cunoscusem, la un Paşte [...] (mă poreclise Miss pentru că aveam părul ca mătasea de păpușoi, ochi albaştri verzii, tenul roz şi un nas puțintel cam lung). Ce-i, Miss? Ți-e frică de mine? Vino mai aproape, ca doar n-am să te mănând N-as putea spune că mi era teamă, dar mă sfiam: sub privirea lui mă simteam transparentă. Și doar se amesteca in jocurile noastre: băátea mingea, se lua la întrecere din fugă, juca diabolo, popice și cred că, dacă nu s-ar fi temut că-și strică ţinuta cochetă şi impecabilă, s-ar fi căţărat şi-n copaci, cum făceam noi. lar mai târziu, la lași, după 1918, pe când împlinisem doar treisprezece ani, cine m-a învăţat să dansez? Nu el? La un Sf. Mihai? Căci făcea parte din putinii intimi ai tatălui meu care veneau de Arminden", de Anul Nou şi de Sf. Mihai la petrecerile, uneori cu lautari, care aveau loc în dealul Copoului. Tata îl iubea și prețuia pentru inteligenta, talentul şi discreția lui, căci era de-o discreție nemaipomenită, atât în ceea ce-i privea pe ceilalți, cât şi-n ceea ce-l privea pe dânsul. Nu vorbea niciodată despre sine. Nimeni nu ştia de unde vine, unde copilărise. Se auzea c-ar fi însurat. C-ar fi având un băiat. Dar nimeni nu-l văzuse. Trăia singur, într-o cămărută mobilata, Lua masa în centru, la Azuga"; o masă frugală, căci era cu sănătatea cam delicată și, în acelaşi timp, plin de cumpătare, după care masă, de multe ori urca în dealul Copoului şi ne trezeam cu el, destul de devreme, că intra pe poartă. Il anunţau câinii, care alergau cu toții lătrând. Vine di Topirceanu!... Noi cu toții, copiii, mai mari sau mai mici, îi alergam întru întâmpinare. Intai cel mare!... spunea mosafirul, urcând treptele terasei dinspre grădină, cu pasu-i ușor legănat. Pentru noi, venirea lui era întotdeauna o sărbătoare, mai ales pentru cei mai mari, care, în afară de tragerea la țintă, popicele, croquetul, bumerangul şi de alte multe jocuri inventate de el, prețuiam într-însul poetul şi omul de spirit, veşnic prezenţi în fiinţa lui ca o coardă-ntinsă. Profira Sadoveanu, Destăinuiri "Arminden -nume popular al zilei de 1 Mai A. Scrie pe foaia de examen, în enunţuri, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la textul dat, 1. Indică sensul din text al secvenţei de multe ori. 2. Menţionează două trăsături fizice ale Profirei Sadoveanu, utilizând informaţiile din textul dat. 6 puncte 6 puncte 3. Precizează oraşul în care locuia George Topîrceanu în momentul colaborării la revista coordonată de Garabet Ibrăileanu, justificându-ți răspunsul cu o secvenţă semnificativă din textul dat. 4. Explică motivul pentru care, în copilărie, autoarea se sfiește de Topîrceanu. 6 puncte 6 puncte 5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, relația dintre Topîrceanu şi copiii familiei Sadoveanu, aşa cum reiese din textul dat. 6 puncte Simulare Probă scrisă la limba şi literatura română Filiera teoretică - Profilul real; Filiera tehnologică; Filiera vocaţională - Toate profilurile (cu excepţia profilului pedagogic) Pagina 1 din 2
